ÎNCRÎNCENAT, -Ă, încrîncenați, -te, adj. (Despre ființe și mai ales despre părți ale corpului lor) Contractat, înfiorat. Degetele mîinilor îi stăteau încrîncenate. CAMILAR, N. I 180. Lumea... se uita și-și simțea carnea încrîncenată de ceea ce vedea. PAS, Z. III 11. ♦ Fig. Cumplit, neîndurat, nemilos. Toată fărîma de viață și tot veninul urii încrîncenate erau trădate de privirile cîinoase ale ochilor cenușii, întunecați ca pulberea. MIHALE, O. 219.