Definiția cu ID-ul 1295863:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încumeta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încumet, 2 sg. te încumeți, 3 se încumetă; conj. prez. 1 sg. să mă încumet, 3 să se încumete; imper. 2 sg. afirm. încumetă-te; ger. încumetându-mă