2 definiții pentru încunjurime
Explicative DEX
încunjurime sf [At: I. NEGRUZZI, IV, 438 / Pl: ~mi / E: încunjura + -ime] 1 (Înv) Împrejurime. 2 Ambianță.
Regionalisme / arhaisme
încunjurime s.f. (înv.) împrejurime, mediu ambiant.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: încunjurime
încunjurime substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)