Definiția cu ID-ul 1295883:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încuviința (a ~) (desp. -vi-in-) vb., ind. prez. 1 sg. încuviințez, 3 încuviințează; conj. prez. 1 sg. să încuviințez, 3 să încuviințeze