ÎNCÎNTAT, -Ă, încîntați, -te, adj. Plin de bucurie, mulțumit; captivat, fermecat, vrăjit, entuziasmat. Mîndru, încîntat că poate să-și arate erudiția, începu să explice cum se gădea în antichitate aurul în albia rîurilor noastre și cum se spăla. BART, E. 35. Mesenii încîntați Rămas-au, ascultîndu-l, flămînzi și însetați. ALECSANDRI, T. II 100. Rămase încîntată văzînd că se înfățoșează o astfel de partidă. NEGRUZZI, S. I 72. ◊ Expr. Încîntat de cunoștință, formulă de politețe prin care o persoană își exprimă frață de alta mulțumirea de a o fi cunoscut. ♦ (Mai ales poetic) Încîntător, atrăgător, fermecător. Acolo se află locuri încîntate în care am petrecut altădată fără grijă. SADOVEANU, Z. C. 221. O poveste încîntată Care azi e-ntunecată. EMINESCU, O. I 122.