ÎNCĂIBĂRA (-aibăr) I. vb. tr. 1 A înhăța, a înșfăca: omul se trudește ani să puie de-o parte ceva... și... hoțul îl încaibără pe neîntrebate (JIP.) ¶ 2 A strînge, a aduna. II. vb. refl. A se înhăța (la bătaie), a se lua la bătaie, la păruială: ca să nu ajungă să mi se încaibere acolo în Olimp. și să-și facă zeirile de rîs (ISP.).