ÎNCĂPĂȚÎNAT, -Ă, încăpățînați, -te, adj. Care ține morțiș, care stăruie cu îndîrjire să facă ceva, care persistă într-o atitudine sau într-o idee; îndărătnic. Nu sînt încăpățînat. Sînt decis. SEBASTIAN, T. 77. Toată lumea ți se închide într-o amuțire încăpățînată, răutăcioasă și ingrată. DELAVRANCEA, S. 111. ◊ Fig. În ochii șoferului sclipea un început de rîs încăpățînat. GALAN, B. I 22. Vîntul suflă încăpățînat. SAHIA, N. 94. – Variantă: încăpăținat, -ă adj.