ÎNCĂRCĂTURĂ, încărcături, s. f. 1. Faptul de a încărca; încărcare. Ici-colo, la cîte un șlep, hamalii isprăviseră încărcătura. DUNĂREANU, CH. 70. 2. (Concretizat) Cantitate de materiale, sarcină, povară, greutate etc. care este sau urmează să fie așezată într-un vehicul etc. (pentru a fi transportată). Trase la chei, vapoarele urlă disperate, gemînd sub greutatea încărcăturilor. SAHIA, N. 39. Toți negustorii... se și-ntoarseră... fiecare... cu încărcătura lui. CARAGIALE, O. III 39. ♦ Cantitate de material explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă. Am eu o rablă de pușcă... și tot aș bate eu în dihanie c-o încărcătură. SADOVEANU, O. VII 187. Ochi cu scumpătate drept în pieptul lighioanei și-i trimise o încărcătură de lup. GALACTION, O. I 270. ♦ Cantitate de exploziv introdusă într-o gaură de mină. ♦ Totalitatea materiilor prime și auxiliare introduse într-un vas, recipient, cuptor etc. în vederea desfășurării unui proces tehnic.