Definiția cu ID-ul 920728:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDEPLINIRE, îndepliniri, s. f. Înfăptuire, executare, realizare, efectuare. Îndeplinirea planului cincinal ne va duce cu mult înainte pe calea înfloririi patriei noastre. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 3-4, 14. Este bine cunoscut faptul că îndeplinirea sarcinilor poate fi asigurată doar atunci cînd sarcina trasată este însoțită imediat de un control sistematic al executării. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701. ◊ Expr. A aduce la (sau, învechit, întru) îndeplinire = a îndeplini. Am adus întru îndeplinire tot ceea ce ne-ați poroncit. CREANGĂ, P. 272.