ÎNDESA (-des) I. vb. tr. 1 A apăsa, ca să încapă cît mai mult într’un spațiu restrîns: Ercule îi culese de pe jos ca pe ciuperci, îi îndesă în pielea lui cea de leu (ISP.); ~ grîul în saci ¶ 2 A apăsa: a-și ~ fața în pernă (DLVR.); a-și ~ pălăria, căciula, etc. pe cap, pe ochi, pe urechi, etc.; își îndesă pălăria pe ochi și se vîrî mai adînc în fundul trăsurii (D.-ZAMF.); tuflește cușma pe cap, o îndesă pe urechi și habar n’are (CRG.). II. vb. refl. 1 A se înghesui, a se împinge unul într’altul, a se îngramădi unul lîngă altul, unul peste altul: cînd oile se îndeasă una într’alta e semn de ploaie (GRM.); bătrînii... se îndeasă la drumul mare care duce la vatra satului (DLVR.) ¶ 2 Ⓕ A da năvală, a se strînge cît mai mulți: toți se îndeasă la mîncare și fug de lucru ¶ 3 A se grăbi, a da zor: nu se prea îndesau cosașii să-și bată coasele (S.-ALD.) [lat. in – de(n)sare].