ÎNDESTULAT, -Ă, îndestulați, -te, adj. Care este înzestrat cu cele necesare, căruia i s-au satisfăcut nevoile, care are ce-i trebuie; satisfăcut (pe deplin). Se simțea îndestulat și mulțumit. VORNIC, P. 65. Părinții și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată. CREANGĂ, A. 33. Toamna cea bogată De toate îndestulată. ȘEZ. III 244. ◊ (Poetic) De visurile voastre, nădejdi amăgitoare, Acum peste măsură mă văd îndestulat. ALEXANDRESCU, P. 29. ◊ (Substantivat) De aceea au trecut oamenii prin război, ca acum dreptul la îndestulare să-l aibă îndestulații din totdeauna? PAS, Z. IV 210.