îndoială sf [At: CORESI, EV. 386/36 / P: ~do-ia~ / Pl: ~ieli / E: îndoi + -eală] 1 (Îvr) Aplecare a corpului. 2 Îndoitură. 3 Lipsă de siguranță Si: (înv) îndoiciune (2), îndoință (2). 4 Neîncredere. 5 Nedumerire. 6 Bănuială. 7 (Îlav) Cu ~ Nesigur. 8 (Îlav) Fără ~ Negreșit. 9 (Îlav) În ~ Nesigur. 10 (Îe) A avea ~ sau ~ieli A nu fi sigur. 11 (Îe) A cădea la ~ A nu fi sigur. 12 (Îlv) A sta la ~ A ezita. 13 (Îe) A pune la ~ A se îndoi de cineva sau de ceva. 14-15 (Îe) A (nu) rămâne ~ că A (nu) fi sigur că... 16 (Îlv) A trage la ~ A se îndoi. 17 (Îal) A bănui. 18 Ezitare.