îndoielnic, ~ă a [At: CONACHI, P. 301 / P: ~iel-nic / Pl: ~ici, ~ice / E: îndoi + -elnic] 1 Care provoacă îndoială Si: îndoios (1). 2 Care nu poate fi primit ca sigur Si: discutabil, dubios, echivoc, îndoios (2). 3-4 Care (este sau) pare puțin probabil Si: îndoios (3-4), nesigur. 5 Care nu inspiră încredere Si: îndoios (5), necurat, suspect. 6 Șovăielnic.