îndruga, îndrug, vb. tranz. – A toarce firul spre dreapta: „O fată pricepută în vrăjuri pornește cu fusul pe la fiecare fată din șezătoare și îndrugă îndărăpt din vârful caierului de la fiecare fată” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 219). – Din în- + drugă „fus” (< sl. drogǔ, ucr. druk) (Scriban, DEX, MDA).