ÎNFLORI (-oresc) I. vb. tr. A împodobi cu flori, cu desenuri: unii îi înfloresc încă și cu flori, făcute asemenea din aluat (MAR.). II. vb. intr. 1 A da floare, a face flori: pomul înflorea în fie-care zi, se scuturau florile, rodul creștea și seara da în pîrg (ISP.); pe geamurile hagiului înflorise ghiața cu frunze mari și groase (DLVR.); Ⓕ: un zîmbet de dispreț le înflori pe față (ODOB.) ¶ 2 A fi în floare, a fi în desvoltare deplină, în toată frumusețea, în toată strălucirea, în toată puterea, a prospera: artele și stilurile au înflorit sub domnia lui; comerțul a înflorit; în Englitera, libertatea a putut ~ mai bine decît în ori-ce altă țară (I.-GH.) ¶ 3 A se acoperi cu un strat de mucegaiu, a prinde floare (vorb. de vin, oțet, etc.) [lat. in-florīre].