ÎNFRIGURAT, -Ă, înfrigurați, -te, adj. Care tremură de frig, pătruns de frig. Am străbătut păduri necunoscute... Înfrigurați cu baionetele la armă Și armele înțepenite-n mîni. CAMIL PETRESCU, V. 23. Pe-al crengii căpătîi Ciripește-nfrigurată rîndunica cea dintîi. EFTIMIU, Î. 127. ♦ Fig. Cuprins de emoție, de nerăbdare, de zel. M-am sculat trudit; am primit înfrigurat ordinele, mi-am pregătit oamenii. SADOVEANU, P. S. 135. M-am oprit înfrigurată În fața casei unde-odată Mă așteptai în umbra porții. CAZIMIR, L. U. 61. Aștept înfrigurată în fiecare zi scrisoarea ta. BART, E. 176. ◊ (Adverbial) Mîini lucrează-nfrigurat și frunți asudă. TOMA, C. V. 476.