înfrúpt, a -á v. tr. (d. frupt). Daŭ cuĭva și-l fac să mănînce bucate de frupt: l-am înfruptat c’o găină. V. refl. Mănînc bucate de frupt. Fig. Mă ating de, fur: un funcționar care s’a înfruptat din baniĭ statuluĭ. – Azĭ și înfruct (după fruct), ceĭa ce nu e recomandabil.