înfrângere sf [At: CORESI, EV. 19/32 / Pl: ~ri / E: înfrânge] 1 (Înv) Frângere. 2 (Nob) Pierdere a formei originare Si: înfrânt¹ (2). 3 (Fig) Zdrobire a inimii Si: înfrânt¹ (3). 4 (Rar) Încălcare a dispozițiilor unei legi, a unui regulament etc. Si: contravenție, înfrânt¹ (4). 5 Nesocotire a voinței cuiva Si: înfrânt¹ (5). 6 Curmare a unor greșeli, obiceiuri rele, cusururi, vicii Si: înfrânt¹ (6). 7 (Înv) Căință. 8 Stăpânire a manifestărilor unei stări sufletești Si: înfrânt¹ (8). 9 (Înv) Viață desfrânată Si: înfrânt¹ (9), înfrântură (1). 10 (Înv; csnp) Suferință provocată de o boală cu transmitere sexuală Si: înfrânt¹ (10). 11 Învingere în luptă Si: înfrânt¹ 12 (Fig) Învingere a rezistenței cuiva Si: înfrânt¹ (12). 13 (Înv) Pierdere a unei bătălii Si: înfrânt¹ (13). 14 (Înv) Revenire la sentimente mai bune Si: înfrânt¹ (14). 15 (Înv) Smerenie. 16 (Înv) Seducere. modificată