înfundát, -ă adj. Astupat, închis: butoĭ, butelie, stradă înfundată. Înăbușit, înădușit: rîsete înfundate. Ascuns, la adăpost: beție, bătaĭe înfundată. Redus la nemișcare orĭ tăcere: hoțu se văzu înfundat. Adv. În mod înădușit, secret: a rîde, a plînge înfundat. În secret, fără să se audă: l-aŭ bătut înfundat. Pe înfundate, fără să se audă (maĭ ales ironic): a rîde, a bea, a bate pe înfundate.