ÎNFURIAT, -Ă, înfuriați, -te, adj. Cuprins de furie, foarte mîniat. Tudorache, înfuriat, se repezi spre moșneag și începu să dea din mîini. DUNĂREANU, CH. 25. Poate vrun buhai înfuriat i-a veni de hac. CREANGĂ, P. 66. Înfuriat, ordonă să se ridice îndată mic și mare... și să bată codrii. NEGRUZZI, S. I 108. – Pronunțat: -ri-at.