ÎNGHÉȚ (< îngheța) s. n. (FIZ.) Fenomen de trecere a apei din starea lichidă sau de vapori în stare solidă (gheață), când temperatura mediului respectiv persistă un anumit timp sub 0°C; stare a atmosferei care determină apariția acestui fenomen. ◊ Î. peren (permanent) = persistență continuă sau multianuală a înghețului în partea superficială a scoarței terestre sau numai în sol, frecventă în zona subpolară și polară a celor două emisfere ale Pământului. 2. (CLIMATOL.) Scădere a temperaturii aerului sub 0°C determinată de advecția aerului rece (î. advectiv) sau de răcirea aerului din cursul nopții ca urmare a radiației efective intense (î. de radiație). 3. Fig. Fior de frig; răceală pătrunzătoare.