înghețată Majoritatea dicționarelor noastre nu găsese necesar să discute originea acestui cuvînt, desigur pentru că li se pare evident că e derivat romînesc de la îngheța. Numai DA (urmat de DLRM) are totuși ceva de spus, și anume că e tradus după germ. Gefrorenes. Nu ni se explică însă de ce avem în romînește un feminin, cînd modelul german e neutru și mai ales de ce ne-am aștepta să fi împrumutat acest cuvînt din germană, cînd în general elementele din aceeași sferă de noțiuni ne vin din sud. Dacă e vorba de un calc, de ce n-am crede că s-a pornit de la gr. παγωτό sau de la turc. dondurma ? Dar e mai probabil că nu avem un cale, ci un împrumut direct din gr. γιατζάδα < it. ghiacciata (Ronzevalle, p. 118), bineînțeles cu influența ulterioară a verbului a îngheța. Printre exemplele citate de DA, este și unul din C. Negruzzi, care cuprinde pluralul ghiețate, ceea ce face evidentă explicația propusă de mine, căci un verb gheța nu există în romînește ca să poată sta la baza derivatului participial. DA dă și pluralul învechit înghețaturi, pe care îl consider cel puțin surprinzător. Dar nu ni se citează nici o referință, ceea ce mă face să cred că este o greșeală pentru înghețături, pentru care este un citat din Piscupescu. Dacă nu cumva este vorba de pluralul lui înghețătură, în cel mai bun caz este pluralul îngheță'turi, refăcut din înghețate (ca salături în loc de salate).