ÎNGHIMPAT, -Ă, înghimpați, -te, adj. (Pop.) Plin de ghimpi. – V. înghimpa.

înghimpat², ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~ați, ~e / E: înghimpa] 1 Înțepat cu un ghimpe. 2 Plin de ghimpi. 3 (Fig) Îmboldit¹. 4 (Fig) Îndemnat². 5 (Fig) Ironizat².

înghimpat¹ sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: înghimpa] 1 Înghimpare (1). 2 (Fig) îmboldire. 3 (Fig) Îndemnare. 4 Înghimpare (4). 5 (Fig) Ironizare.

ÎNGHIMPAT, -Ă, înghimpați, -te, adj. (Rar) Plin de ghimpi. – V. înghimpa.

ÎNGHIMPAT, -Ă, înghimpați, -te, adj. (Rar) Plin de ghimpi. Intrarea e închisă prin rugii înghimpați. EMINESCU, N. 138.

ÎNGHIMPAT adj. (Mold.) Înțepat de ghimpe. Era înghimpat la un picior. MP 1691, 29^v; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: înghimpa. Vezi și ghimp, ghimpa, ghimpos, înghimpa, înghimpos.

înghimp sn [At: ȘINCAI, HR. I, 126/28 / Pl: ~uri / E: drr înghimpa] (Înv) 1 Înțepare. 2 (Fig) Mustrare.

înghimpa [At: CORESI, EV. 358/21 I Pzi: înghimp / E: în- + ghimpe] (Pop) 1-2 vtr A (se) înțepa cu un ghimpe sau cu alt obiect ascuțit. 3 vt (Fig) A îmboldi. 4 vt (Fig) A îndemna. 5 vt (Fig) A provoca dureri sufletești. 6 vt (Fig) A ironiza.

ÎNGHIMPA, înghimp, vb. I. Tranz. A înțepa, a împunge. Își trăsese sumanul peste cap, ca să nu-l înghimpe țînțarii. CAMILAR, TEM. 220. M-o înghimpat cu mustețele. ALECSANDRI, T. I 43. ◊ Fig. Dragostea îl înghimpase urît! SBIERA, P. 157. ◊ Refl. A visat că s-a-nghimpat Și-umblă la picior legat. PANN, P. V. I 103. ♦ A îmboldi. Fetei și lui Ipate au început a le sfîrîi inima unul după altul. Boldul Satanei se vede că-i înghimpase. CREANGĂ, P. 167.

A ÎNGHIMPA înghimp tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A supune unei senzații de durere fizică, înfigând un obiect ascuțit; a împunge; a înțepa. 2) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau vorbe usturătoare; a înțepa; a împunge; a mușca. /în + ghimpe

A SE ÎNGHIMPA mă înghimp intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (unul cu altul). /în + ghimpe

ÎNGHIMPA vb. (ȚR) A înțepa. Ea să înghimpă de rug. E 1717, 160^v. Etimologie: pref. în- + ghimp(e) + suf. -a. Vezi și ghimp, ghimpa, ghimpos, înghimpat, înghimpos. Cf. g h i m p a.

înghimpà v. 1. a înțepa; 2. fig. a îmboldi. [V. ghimpe].

înghímp, a -á v. tr. (d. ghimpe). Împung cu un ghimpe, înțep. Fig. Pișc cu vorba.

înghimpa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înghimp, 3 înghimpă; conj. prez. 1 sg. să înghimp, 3 să înghimpe

înghimpa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înghimpă

înghimpa vb., ind. prez. 1 sg. înghimp, 3 sg. și pl. înghimpă

înghimp.

ÎNGHIMPAT adj. v. ghimpos, mărăcinos, spinos, țepos.

înghimpat adj. v. GHIMPOS. MĂRĂCINOS. SPINOS. ȚEPOS.

ÎNGHIMPA vb. v. împunge, îndemna, înțepa, stimula.

înghimpa vb. v. ÎMPUNGE. ÎNDEMNA. ÎNȚEPA. STIMULA.

înghimpat, înghimpată, înghimpați, înghimpate, adj. (pop. și rar) 1. plin de ghimpi. 2. împuns, înțepat cu un ghimpe. 3. (fig.) îmboldit, îndemnat.