Definiția cu ID-ul 921308:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGREUIA, îngreuiez și (rar) îngreui, vb. I. Tranz. 1. (În opoziție cu ușura) A face ca cineva sau ceva să fie mai greu. Nu-ngreuia, stăpîne, a țării grea povară. ALECSANDRI, T. II 167. Dacă natura m-a făcut ușor, pentru ce să mă îngreuie cît un grosoman ce trage poate opt sute de litre? NEGRUZZI, S. I 40. Noi, cu povoara ce aveam, Lesne pe cale mergeam, Dar dumneavoastră ne-ați înșelat, Povoara ne-ați îngreuiat. SEVASTOS, N. 205. 2. (În opoziție cu înlesni) A face ca un lucru să fie mai anevoios; a pricinui cuiva greutăți. Eroica luptă a muncitorilor ceferiști a îngreuiat burgheziei și moșierimii romîne fascizarea țării. IST. R.P.R. 619. ◊ Refl. Opintea boii mereu, Opintea și sufla greu, Și cotiga scîrțîia Și calea se-ngreuia. ALECSANDRI, P. P. 98. (Fig.) Acum... ți s-a îngreuiat și gospodăria. CREANGĂ, P. 161. 3. Fig. (În opoziție cu înviora) A face să fie greoi, a moleși. Nu te da îngreuiat de somn. SBIERA, P. 141. ♦ Refl. (Învechit) A se arăta greoi, leneș la treabă; a se lăsa greu. Te rog, domnule, numai nu te îngreuia. Slujba ce-ți cer este de un interes național. KOGĂLNICEANU, S. 197. 4. Fig. A produce o senzație de apăsare, de greutate. Simți ceva că-l cam îngreuiază pre lîngă tîmple. ISPIRESCU, U. 110. ◊ Refl. Amorțeala mă cuprinsese și pleoapele mi se îngreuiau. SADOVEANU, O. I 353. ♦ Refl. A se îngrămădi împovărînd (pe cineva sau ceva). Cugeta... la cheltuielile nouăaltele și iar altelecare aveau să se îngreuie asupra lui ca un munte. SADOVEANU, Z. C. 327. – Pronunțat: -gre-u-.