ÎNGROZITOR, -OARE, îngrozitori, -oare, adj. Care îngrozește, care inspiră groază; înspăimîntător, înfiorător, grozav. Se auziră niște pocnete și tunete, bubuituri și duduituri îngrozitoare. ISPIRESCU, L. 99. Au trecut... prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare. CREANGĂ, P. 94. Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare. EMINESCU, O. I 148. ♦ (Adverbial) a) Foarte tare, foarte mult. Mă doare capul îngrozitor. ▭ Fasciștii germani au incendiat totul... Populația, cîtă nu s-a putut retrage, a suferit îngrozitor. STANCU, U.R.S.S. 84. b) (Înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin prep. «de», le intensifică sensul) Erau îngrozitor de urîte. DUMITRIU, N. 86.