înhăita [At: PANN, P. V. I, 19 / Pzi: ~tez / E: în- + haită] 1 vr (Dep; d. oameni; udp „cu”) A se întovărăși, a intra în cârdășie cu unul sau mai mulți derbedei Si: a se înhârhomi (2). 2 vr (Dep; udp „cu”) A trăi în concubinaj. 3-4 vr (Pfm; d. oameni; udp „cu”) A se asocia în vederea unei acțiuni comune reprobabile. 5 vt (Reg; d. o ceată) A înconjura.