înjunghiere sf [At: DOSOFTEI, V. S. 8 / P: -ghi-e- / V: ~ghiare / Pl: ~ri / E: înjunghia¹] 1-2 Introducere a unui cuțit, a unui pumnal sau a altui obiect cu lamă ascuțită într-un om (și ucidere a lui) Si: înjunghiat¹ (1-2), (înv) înjunghietură (1-2). 3 (Spc) Tăiere a unui animal Si: înjunghiat¹ (3), (înv) înjunghietură (3). 4 Ospăț ulterior tăierii unui animal Si: înjunghiat¹ (4), (înv) înjunghietură (4). 5 (Înv; fig) Sacrificare. 6-7 (Rănire sau) sinucidere a cuiva înfigându-și în trup un obiect ascuțit Si: înjunghiat¹ (6-7), (înv) înjunghietură (6-7). 8 (Ccr) Rană pe locul în care a fost înfipt un obiect ascuțit Si: înjunghiat¹ (8), (înv) înjunghietură (8). 9 (Pex) Înfigere a unui cuțit într-un obiect Si: înjunghiat¹ (9), (înv) înjunghietură (9). 10-11 Provocare cuiva a unei senzații dureroase vii, ca de înjunghiere Si: înjunghiat¹ (10-11), (înv) înjunghietură (10-11). 12 Simțire a unei înțepături dureroase în trup, din cauze interne Si: înjunghiat¹ (12), (înv) înjunghietură (12).