Definiția cu ID-ul 921453:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNLĂNȚUIT, -Ă, înlănțuiți, -te, adj. 1. Pus în lanțuri, încătușat. Tot una e dac-ai murit Flăcău ori moș îngîrbovit; Dar nu-i tot una leu să mori Ori cîne-nlănțuit! COȘBUC, P. I 257. ◊ Fig. Cuvîntul tău a sfărîmat toate farmecele ce mă țineau înlănțuită. ISPIRESCU, L. 35. ♦ (Despre persoane) Prins unul de altul prin înlănțuirea brațelor. Fete și băieți înlănțuiți jucau o horă. 2. Legat unul de altul într-o înșiruire (logică), așezat într-o succesiune neîntreruptă. Idei înlănțuite.