Definiția cu ID-ul 733885:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNMULȚÍRE (< înmulți) s. f. 1. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. 2. (MAT.) Operație algebrică prin care un număr este mărit de un număr de ori; multiplicare. ♦ Operație algebrică definită pe o mulțime, nu neapărat comutativă. ◊ Tabla înmulțirii = tablou care conține rezultatele înmulțirii între ele a primelor zece numere naturale. 3. (BIOL.) Fenomen biologic generalizat la toate organismele vii, prin care se realizează sporirea numărului de indivizi, putându-se efectua cu sau fără intervenția reproducerii (sau a fecundării), fiind sau un o consecință a acesteia. Poate fi: amictică, amfimictică, apomictică. Î. este una dintre condițiile necesare continuării existenței speciilor și a continuității vieții; pentru fiecare specie este caracteristică o anumită intensitate a î., care se schimbă în funcție de condițiile de mediu.