ÎNNOIT, -Ă, înnoiți, -te, adj. 1. Făcut din nou, reparat. Casă înnoită. ♦ Îmbrăcat cu ceva nou. Sub arcul de triumf, înălțat în poartă din crengi ce se ofiliseră, colonelul, înnoit și el din cap pînă-n picioare, se uita țintă înspre oraș. BRĂESCU, V. A. 51. 2. Schimbat, primenit, reîmprospătat. În lumina din ce în ce mai scăzută a amurgului, trăsura trecea pe drumul larg, pe sub sălcii bătrîne pline de mugurii vieții înnoite, mîțișori cenușii și lucioși. SADOVEANU, O. IV 9. Căci era pe la-nceputul Lunii mai, cînd firea-ntreagă Înnoită, uită parcă Tot ce-a fost cumplit și rău. IOSIF, V. 120.