ÎNNOPTAT² s. n. 1. Înnoptare, întunecare. Și-i apucă înnoptatul taman în satul cizmarului. ȘEZ. IX 66. ◊ Expr. Pe înnoptat sau pe înnoptate = la căderea nopții, cînd se întunecă. În Răchițele am ajuns pe înnoptate și pînă seara am scăpat de porumb. PREDA, Î. 92. Se întorceau tot pe înnoptate. PAS, Z. I 141. Mult... te-am așteptat, Aseară pe înnoptat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. 2. Rămînere peste noapte, mînere. – Formă gramaticală: (în expr.) înnoptate.