ÎNNĂDI², înnădesc, vb. IV. Refl. (Despre pești) A se obișnui să vină la mîncarea ce li s-a dat ca nadă; (despre animale) a se obișnui să vină la o mîncare care le-a plăcut. Niște porci, spărgînd gardul într-un loc, se înnădise în grădină la păpușoi. CREANGĂ, A. 123. O vulpe la țăran se înnădise-odată. DONICI, F. 39. ♦ (Despre oameni) A se obișnui să vină undeva (unde n-ar trebui să vină) sau să facă ceva (ce n-ar trebui să facă). Acel Iancu Hoțu, după ce a făcut o ticăloșie și s-a înnădit la rău, n-a mai cunoscut ce-i omenia. SADOVEANU, O. VIII 247. ◊ Tranz. fact. Vezi, nu mi-l înnădi pe aici. PAS, Z. I 100. Și tu, babă, ești bătrînă și... ce mai vii să înnădești fata? CONTEMPORANUL, IV 396.