Definiția cu ID-ul 921728:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSCRIE, înscriu, vb. III. Tranz. 1. A scrie, a trece un nume (mai ales de persoană) într-un catalog, într-o condică, într-o listă etc.; a înregistra, a trece printre..., a înmatricula. Așteaptă să-l îmbrace, pentru a merge să-l înscrie la școală. DEMETRESCU, O. 102. Degrabă să-l înscriu între numărul actorilor mei. ALECSANDRI, T. I 283. ◊ Refl. pas. Și-n cartea vieții nume se șterg sau se înscriu. MACEDONSKI, O. I 48. ◊ Refl. Știau însă, din registrul societății în care se înscrisese și poetul, că e născut la Botoșani. CĂLINESCU, E. 42. ◊ Expr. (Jur.) A se înscrie în fals = a declara în fața unui organ de jurisdicție că un înscris de care se servește partea adversă este fals; p. ext. a contesta veracitatea unei afirmații sau a unei dovezi, a fi de altă părere decît cea susținută de alții. 2. Fig. A consemna, a lăsa pentru posteritate. Prin luptele muncitorilor ceferiști din februarie 1933, muncitorimea a înscris una din glorioasele pagini ale istoriei poporului romîn. IST. R.P.R. 606. Istoria înscrie tot ce-au văzut și vede. ALECSANDRI, P. III 340. Deschid sfînta carte unde se află înscrisă gloria Romîniei. BĂLCESCU, O. II 25. ◊ (Poetic) Eu numai am păstrat amintirea... întreagă Înscrisă în inimă. BENIUC, V. 24. 3. A construi o figură geometrică în interiorul altei figuri geometrice, astfel încît unele puncte ale periferiei celei dintîi să atingă periferia celeilalte. Înscrie un poligon într-un cerc. – Forme gramaticale: perf. s. înscrisei, part. înscris.