Definiția cu ID-ul 921841:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSUFLEȚIRE, însuflețiri, s. f. 1. Avînt, elan, entuziasm. Mă revăd băiatul tînăr cu superbe-nsuflețiri. MACEDONSKI, O. I 28. Dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire. CREANGĂ, A. 118. Oricare nălucire L-a omului simțire Aduce-nsuflețire. ALECSANDRI, P. I 178. 2. Animație, veselie. A fost o scurtă însuflețire, cînd a vorbit de copil. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Viață, viețuire. Arborii rari de pe marginea drumului, în neclintita lor însuflețire, trimeteau parcă din înălțime, cu șoapte de frunze și de vînt, ultimul «rămas bun». HOGAȘ, M. N. 52.