Definiția cu ID-ul 499597:
Etimologice
însura (însor, însurat), vb. – A repara încălțămintea, a pingeli. Lat. *solāre, de la solum „talpă” și cu pref. în- (Tiktin, ZRPh., XXIV, 320; Candrea-Dens., 871; DAR).
Exemple de pronunție a termenului „însura” (9 clipuri)
Clipul 1 / 9