ÎNSĂNĂTOȘIRE, însănătoșiri, s. f. Faptul de a (se) însănătoși; restabilire a sănătății, vindecare. Chiar după însănătoșirea desăvîrșită, copilul trebui să rămînă la vîntul și la soarele cîmpului. C. PETRESCU, R. DR. 30. ◊ Fig. Considerînd dezvoltarea legăturilor economice drept o contribuție importantă la cauza întăririi păcii și la însănătoșirea comerțului internațional, Uniunea Sovietică duce în mod consecvent o politică de lărgire a relațiilor comerciale cu toate statele. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 12.