ÎNSĂNĂTOȘIRE. Subst. Însănătoșire, vindecare, vindec (pop.), lecuire, tămăduială (pop.), tămăduire (pop.), înzdrăvenire; convalescență, întremare, refacere (fig.), restabilire; fortificare, tonificare, întărire (fig.), călire (fig.), oțelire (fig.). Convalescent. Adj. Însănătoșit, vindecat, lecuit, înzdrăvenit; întremat, refăcut (fig.); fortificat, întărit (fig.), călit (fig.), oțelit (fig.). Vindecabil, curabil. Vindecător, lecuitor, tămăduitor (pop.), curativ; fortifiant, întăritor, întremător, tonifiant, tonic. Vb. A se însănătoși, a se vindeca, a se lecui, a se tămădui (pop.), a se face sănătos, a se face bine, a se înzdrăveni, a se pune pe picioare, a scăpa de o boală, a-și recăpăta sănătatea; a se întrema, a se reface (fig.); a se învoinici (rar); a se restabili; a se fortifica, a se întări (fig.), a se căli (fig.), a se oțeli (fig.). A însănătoși, a vindeca, a lecui, a tămădui (pop.), a face pe cineva sănătos, a face pe cineva bine, a lua cu căușul de la inimă, a pune pe cineva pe picioare, a reda cuiva sănătatea, a reface (fig.), a înzdrăveni; a fortifica, a tonifica (livr.), a întări (fig.), a căli (fig.), a oțeli (fig.). V. doctor, instituții sanitare, medicament, plante medicinale, sănătate, tratament medical.