ÎNSĂRCINA, însărcinez, vb. I. Tranz. A da, a încredința cuiva îndeplinirea unei lucrări, a unei munci (de răspundere); a da cuiva o sarcină. Costache Spînu fu însărcinat să construiască barăci de-a lungul traseului pentru adăpostul materialelor și mașinilor. JIANU, C. 173. Cuconu Alecu m-au însărcinat să-l dau d-tale [răvașul]. ALECSANDRI, T. I 71. Guvernul nostru mă însărcină cu o misie. NEGRUZZI, S. I 67. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcină, a se angaja la o lucrare. Cînd s-a înființat aici școala statului, comuna s-a însărcinat să dea un local potrivit. REBREANU, I. 83. Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba, cu care te-ai însărcinat de bunăvoie. ISPIRESCU, L. 18. Se însărcină să aducă trăsuri de plecare. BOLINTINEANU, O. 269.