întoarce v. (activ) 1. a face unele mișcări înapoi sau deoparte: a întoarce capul; 2. a pune pe partea opusă, a schimba direcțiunea: a întoarce pagina; 3. a îndrepta: a întors arma asupră-i; 4. a înapoia, a restitui: i-am întors banii; 5. a aduce îndărăt, a face să revie: de ce mă întorci din cale? 6. fig. a face să-și schimbe părerea: nu l’a putut întoarce din hotărîrea lui; 7. a converti: i-a întors la credință; 8. (absolut) a schimba învoeala: acum o întorci...; 9. a întoarce testiculele vitelor spre a le face incapabile de reproducere. ║ (reciproc) 1. a veni acasă: s’a întors; 2. a se adresa cu rugămintea: se întoarse către el; 3. a recâștiga ce pierduse: a-și întoarce banii; 4. a-și lua înapoi: eu îmi întorc vorba PANN. [Lat. INTORQUERE].