ÎNTRU prep. (Mai ales urmat de «un», «o» etc., cu elidarea vocalei finale) În. I. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Arată starea sau acțiunea în interiorul unui spațiu) Erau odată într-un sat doi frați, și amîndoi erau însurați. CREANGĂ, P. 37. Părea că mă aflam într-un mare salon. NEGRUZZI, S. I 60. 2. (În legătură cu verbe de mișcare; arată intrarea în sau mișcarea înspre un spațiu) Luna s-ascunse într-un nor. EMINESCU, N. 24. ◊ (În legătură cu substantive abstracte) Un vis ce se strecoară într-un suflet pustiit. ALEXANDRESCU, M. 20. 3. (Arată direcția sau ținta mișcării) Ori hai să ne grăbim, ori să ne dăm într-o parte. CREANGĂ, P. 298. Apa eleșteului se trase într-o parte și într-alta. ISPIRESCU, L. 337. Zăriră niște palaturi și o luară într-acolo. id. ib. 24. II. (Introduce un complement circumstanțial de timp) 1. (În legătură cu substantive care arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune) Și într-una din seri, cum ședea spînul împreună cu moșu-său... numai iată ce zăresc în depărtare un sul de raze scînteietoare. CREANGĂ, P. 228. Într-o zi, aflîndu-mă singură acasă, îmi vestiră pe doamna Olga. NEGRUZZI, S. I 49. ◊ Loc. adv. (Învechit) Întru-ntîi = la început, mai întîi. Leurdeanu întru-ntîi făgăduia tot. ODOBESCU, S. I 446. Într-aceea = în acel timp. Într-un tîrziu v. tîrziu. 2. (În legătură cu substantive care arată timpul cît durează o acțiune) Și toate învățăturile pe care alți copii le învăța într-un an, el le învăța într-o lună. ISPIRESCU, L. 2. Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gîndești la viața toată. EMINESCU, O. I 119. Că-ntr-o lună, Toarce-o lînă Și-ntr-un an Țese-un suman! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 457. ◊ Loc. adv. Într-una sau tot într-una = mereu, necontenit, neîncetat. N-avu ce-și face capului, căci tată-său îl trimitea într-una. ISPIRESCU, L. 33. Stă ghem și toarce-ntr-una. EMINESCU, N. 43. Nuntașii nu mai osteneau într-una de la casa ginerelui la casa miresei. GHICA, S. 35. ◊ Expr. Întru mulți ani! = la mulți ani! Să trăiești întru mulți ani! ISPIRESCU, L. 115. III. (Învechit și arhaizant; introduce un complement circumstanțial de scop) Ieșiră în poartă întru întîmpinarea domnilor. REBREANU, I. 22. Cuget a mă duce întru căutarea acestor tîlhari de zmei. ISPIRESCU, L. 219. IV. (Introduce un complement circumstanțial de mod) Încă tînăr, întîrzia întru jale și văduvie. ARGHEZI, P. T. 5. Atunci toți într-o glăsuire strigară... ISPIRESCU, L. 39. Ajung pe Ivan, care-o ducea tot într-un cîntec. CREANGĂ, P. 299. Omenirea merge într-un progres continuu. BĂLCESCU, O. II 10. ◊ Loc. adv. Într-adevăr v. adevăr. Într-un suflet v. suflet. Într-ales v. ales. Într-ascuns v. ascuns. Într-o doară v. doar. Într-un noroc v. noroc. Într-un grai v. grai. Într-atît v. atît. V. (Introduce un complement circumstanțial instrumental) Se îmbracă pe ascuns într-o piele de urs. CREANGĂ, P. 185. VI. (Astăzi rar; introduce un complement circumstanțial de relație) Debarcaderul de pe malul bălții era întru totul asemănător celuilalt. GALAN, B. I 50. Jură-mi-te... că mi-i da ascultare și supunere întru toate. CREANGĂ, P. 206. Tu cunoști slăbiciunea doamnei B. întru aceasta. NEGRUZZI, S. I 64. VII. (În legătură cu verbe care înseamnă «a se preface», «a se schimba» etc.; introduce complementul indirect care arată obiectul prefacerii) Bordeiul moșneagului se prefăcuse într-un palat mult mai strălucitor decît al împăratului! CREANGĂ, P. 85. Schimbară... dușmănia... într-o prietenie folositoare. BĂLCESCU, O. II 12.