ÎNTUNECIME s. 1. beznă, întunecare, întuneric, negură, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) șutic, (înv.) întunec, întunericime, (fig.) negru, noapte. (Era o ~ de nepătruns.) 2. întuneric, obscuritate, umbră. (~ nopții se întinde peste natură.)