întunecime sf [At: ALECSANDRI, P. III, 5 / Pl: ~mi / E: întuneca + -ime] 1 Întuneric adânc, de nepătruns Si: beznă, obscuritate, (înv) întunecăciune (1), întunericime (1). 2 (Gmț; urmat de pronume posesiv) Apelativ cu care se adresează diavolii mai marilor lor Cf Luminăția-Ta, Măria-Ta. 3-4 (Ccr) (Loc sau) spațiu întunecos Si: (înv) întunericime (2-3). 5 (Pop; îs) ~ de soare Eclipsă. 6 (Înv, fig; rar) Mulțime nenumărată. 7 (Fig) Lipsă de cultură.