întârziere sf [At: N. COSTIN, L. II, 78/37 / V: ~tărziare / Pl: ~ri / E: întârzia] 1-2 Săvârșire a unui lucru după momentul (obișnuit sau) fixat. 3 Rămânere în urmă a ceasurilor. 4-5 Zăbovire undeva mai mult decât era (necesar sau) prevăzut. 6 Ezitare. 7 Împiedicare a cuiva să săvârșească la timp o acțiune. 8 Împiedicare a îndeplinirii la termen a unui eveniment. 9 Amânare. 10-11 Sosire a unei persoane după timpul (la care era așteptată sau) la care prezența acesteia era necesară. 12 (Pex) Timp care decurge din momentul în care ceva trebuia să se întâmple. 13-16 (Îljv) Cu ~ (Care se produce) mai târziu (decât trebuie sau) decât este prevăzut. 17 (Îlav) Fără ~ Imediat. 18 (Îla) În ~ Care a depășit termenul fixat. 19 (Îe) A fi în ~ A fi rămas în urmă. 20 (Jur; îe) A pune în ~ A trimite o înștiințare sau o somație expresă, cu scopul ca destinatarul să nu poată invoca în apărare faptul de a fi fost în necunoștință de cauză. 21 (D. bombe; îe) A exploda cu ~ A exploda la un anumit interval de timp după momentul amorsării.