ÎNTĂRIT, -Ă, întăriți, -te, adj. 1. (Despre un sistem tehnic) Făcut (mai) rezistent; (despre un material) devenit (mai) rigid. ♦ (Despre un teren, o cetate) Prevăzut cu construcții de apărare; fortificat. O ținea numai închisă într-un foișor întărit. SBIERA, P. 73. 2. Care a prins puteri; reconfortat. Se sculară veseli, întăriți și porniră de-acasă plini de speranță și de curaj. VLAHUȚĂ, O. A. 137. 3. Care a devenit puternic; consolidat. A doua zi, dușmanii necrezîndu-se destul de întăriți, amînară pentru ziua următoare bătălia. POPESCU, B. I 70.