ÎNVELIȘ, învelișuri, s. n. 1. Obiect care servește la învelit, care acoperă ceva; învelitoare. Cu toată graba posibilă, șoferul... rîdică învelișul metalic de pe gîtul mașinii. MIRONESCU, S. A. 114. Peștele-i grăiește:... Ai mei solzișori, Mari și sclipitori, Le-or fi de-nveliș Și d-acoperiș. TEODORESCU, P. P. 91. ◊ Fig. Întreaga suprafață locuită a pămîntului este acoperită de învelișul numelor geografice. PROBL. GEOGR. II 143. 2. Scoarță, copertă de carte. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. EMINESCU, O. I 105. 3. Învelitoare de pe acoperișul unei case. Vîntul se umfla să smulgă învelișul de pe casă. VLAHUȚĂ, O. A. 508. Pe toată coasta ce cuprinde Iașii, văzurăm, din înălțimea unde ne aflăm, o pulbere de case albe cu învelișuri de fier alb. BOLINTINEANU, O. 276. 4. Stratul exterior al unui obiect, al unui corp, al unui organism etc. Învelișul unui ou.