ÎNVENINAT,-Ă, înveninați, -te, adj. 1. Care are venin, purtător de venin, otrăvit. Mîncările puteau fi înveninate. C. PETRESCU, R. DR. 8. Ăst boier prin răutate Întrece gadini, șopîrle și năpîrci înveninate. HASDEU, R. V. 65. De-un șarpe-nveninat I se iartă un păcat! ALECSANDRI, P. P. 217. 2. Fig. Plin de ură, înrăit. Mezinul i-a aruncat moșneagului o privire înveninată. SADOVEANU, N. P. 145. O femeie prea grozavă dinainte-mi s-a ivit, Cu fața înveninată și cu veșmîntul cernit. CONACHI, P. 182. – Variantă: veninat, -ă (POPA, V. 137, DRĂGHICI, R. 46, ȘEZ. IV 133) adj.