ÎNVINEȚIT, -Ă, învinețiți, -te, adj. Care a devenit vînăt; p. ext. care și-a pierdut strălucirea, care a pălit, care s-a ofilit. Pe cer încă mai străluceau cîteva stele învinețite, din puzderia de peste noapte. PREDA, Î. 130. Gemea mușcat de vînturi un stuf de liliac. Plăpîndele lui ramuri abia înmugurite... Nainte de-ași da rodul mureau învinețite. MACEDONSKI, O. I 114. Acele buze... amuțeau învinețite. NEGRUZZI, S. I 311.