învinge [At: MOXA, 403/10 / V: (înv) ~nce, ~vence, ~nci / Pzi: înving / E: în- + lat vincere] 1 vt A înfrânge adversarul în luptă Si: a doborî. 2 vt A se dovedi superior adversarului într-o întrecere sportivă Si: a triumfa. 3-4 vtr A(-și) stăpâni o pasiune, o slăbiciune. 5 vt A fi copleșit de o pasiune. 6 vt (Pex) A duce până la capăt. 7 vr (Reg; nob) A se lupta. 8 vt (înv) A ieși deasupra Si: a prevala. 9-10 vtr (Înv) A (se) obliga să plătească o datorie, dare etc.