înviorător, ~oare a [At: SANDU-ALDEA, U. P. 101/ V: ~rat~ / P: ~vi-o~ / Pl: ~i, ~oare / E: înviora + -(ă)tor)] 1 Care dă viață. 2 Care face să fie mai vioi. 3 Care trezește din amorțeală. 4 Care face pe cineva să-și revină în simțiri. 5 Care înveselește. 6 Care îmbărbătează. 7 Care împrospătează.