ÎNVIORĂTOR, -OARE, înviorători, -oare, adj. Care înviorează, care dă putere, viață, veselie; care însuflețește, împrospătează. Un fior de bucurie, o frămîntare înviorătoare trecu prin inimi. AGÎRBICEANU, S. P. 30. În clipele acelea înviorătoare ale luminatului de ziuă, apa părea presărată cu pulbere de pietre nestimate. SANDU-ALDEA, U. P. 101. – Pronunțat: -vi-o-.